
- 26-11-2023
- 0 Comentarii
- 17
- 0
- 26-11-2023
- 0 Comentarii
- 9
- 0
- 26-12-2022
- 0 Comentarii
- 337
- 1
- 14-03-2022
- 0 Comentarii
- 813
- 2
3.1 C

- 14-03-2023
- 0 Comentarii
- 152
- 0
„Johan Vollenbroek trăiește în orașul olandez Nijmegen. Subțire ca un păianjen, cu picioare lungi și brațe care-i atîrnă pe lîngă trup, Vollenbroek chicotește neîncrezător în timp ce povestește amploarea victoriilor sale legale. Individul acesta este atît un activist ecologic, cît și un izvor al haosului – precursorul unei serii de bătălii legale care a răsturnat țara, forțînd guvernul să își îndeplinească angajamentele de mediu”. Asta scrie despre el jurnalul Politico într-un amplu articol din care voi cita în continuare. „Vollenbroek a impus ca Olanda să limiteze numărul de zboruri care sosesc pe aeroporturile importante, să reconsidere proiectele de locuințe și să reducă limitele de viteză pe autostrăzile sale. Dar confruntarea lui cu fermierii olandezi din cauza poluării cu azot este cea care a atras cea mai mare atenție în lume”. Ați înțeles bine, e un individ care se plictisește grav de tot în viața lui și dă peste cap viețile celor din jur cu ideile lui anormale despre protecția mediului.
„Criza azotului a afectat industria olandeză, dar a căzut cel mai greu asupra fermierilor. Mai exact, i-a afectat pe cei care locuiesc în apropierea zonelor Natura 2000, zone pe care Țările de Jos au convenit să le conserve în conformitate cu legislația Uniunii Europene. Esențiale pentru Vollenbroek sînt cele peste 160 de situri protejate ale țării care acoperă 10% din suprafața sa. Întinzîndu-se ca niște zăbrele de-a lungul teritoriului său, aceștia se așază adesea în agricultura intensivă, cel mai mare producător de azot din țară, prin deșeuri animale și îngrășăminte. Luna viitoare, guvernul urmează să publice o listă cu 3.000 dintre cele mai poluante ferme, care urmează să fie închise forțat în acest an și să beneficieze de compensații dintr-un fond de 24 de miliarde de euro. Din cauza lui Vollenbroek, Olanda este prima țară forțată să-și concilieze ambițiile de mediu cu realitatea economică într-un mod atît de dramatic. Pe măsură ce țările încearcă să-și alinieze societățile la limitele naturii, inclusiv reducerea emisiilor de dioxid de carbon pentru a opri schimbările climatice, decizii ca aceasta vor lovi alte țări.
În Țările de Jos, criza azotului a provocat revolte și intimidarea miniștrilor guvernamentali. Un protest al fermierilor înaintea alegerilor provinciale din 15 martie este promovat ca o «revoltă» a figurilor de extremă dreaptă. De asemenea, s-a extins și în Belgia vecină, unde fermierii flamanzi au blocat centrul Bruxelles-ului săptămîna trecută cu 2.700 de tractoare, în semn de protest față de un plan regional de limitare a emisiilor. În regiunea autonomă Flandra, ministrul Mediului, Zuhal Demir, a fost plasat sub protecția poliției, după ce un fermier s-a prezentat la un eveniment în care vorbea cu o păpușă în mărime naturală atîrnată de spînzurătoare în fața unui tractor.
În toată Europa, presiunea va crește. UE a propus un grup de legi noi care, dacă vor fi adoptate, ar împinge fermierii să facă mult mai mult pentru a proteja natura, oferind militanților noi arme legale. Și așa – pe măsură ce daunele colaterale, măsurate în vieți distruse și tulburări politice din Țările de Jos, se acumulează – ceea ce se întîmplă acolo ridică întrebări incomode cu privire la schimbarea necesară pentru ca societățile să trăiască în limitele posibilităților lor pămîntești. Salvarea naturii înseamnă neapărat ruperea societății? Și dacă da, se va produce această transformare verde?”.
După cum vedeți, corigenții care ne conduc – băieții și fetele care în societatea normală de acum 30 de ani nici nu ar fi fost băgați în seamă pentru astfel de idei, ba ar fi fost luați cu „huo” de cetățeni – au ajuns acum la conducerea societăților și ne impun nouă, majorității încă normale, ideile lor extravagante.
Ăștia au senzația că natura și planeta fără intervenția lor vor fi distruse și pozează în salvatori. De fapt, sînt niște ipocriți cărora le pasă doar de ei și de poziția lor în lume, crezîndu-se niște mici dumnezei, așa cum afirmă, de altfel, și Vollenbroek: „În opinia mea, creștinismul provoacă această atitudine dezastruoasă față de climă. Pentru că... dacă citești Biblia, atunci omenirea se află la un nivel mult mai înalt decît natura. Ar trebui să începem să considerăm că facem parte din natură. Din punct de vedere pur biologic... ai putea considera omenirea ca pe un fel de ciupercă care acoperă Pămîntul. În loc să fie constructorul unei lumi noi și mai bune – probabil în acest caz, treaba guvernului olandez – Vollenbroek s-a descris ca fiind ceva mai aproape de răspunsul imunitar al Mamei Natură. Cînd ai niște bacterii sau viruși în stomac și sistemul devine supărat – a spus el. Ei bine, atunci sistemul va reacționa”.
Înțelegeți, dar, că Vollenboek și cei asemenea lui nu sînt doar oameni cu înalte funcții politice, ci și cu probleme. Multiple. Unele țin de natură, iar altele
țin de... natura proprie fiecăruia și cred că natura aceasta a lor ar trebui să primească ajutor specializat de urgență, așa cum și ei vor să ajute natura ce ne înconjoară.
Sper și mă rog ca Dumnezeu, Cel pe care el și cei ca el Îl desconsideră și-L cred un basm pentru copii naivi, să-i aducă cu picioarele pe pămînt, fiindcă noi sîntem atît de dezbinați încît nu avem nici o șansă.
MARIUS MARIN